Maimuța și merele

A trăit odată o maimuță cu spirit liber într-o frumoasă junglă. Își petrecea zilele rătăcind prin junglă, urcând în copaci, mâncând fructe delicioase și odihnindu-se. Într-o zi, în timp ce rătăcea, a venit foarte aproape de sat. S-a uitat în interiorul unei case din sat și a văzut un castron cu mere coapte roșii. Nu și-a putut ține pofta de a mânca acele fructe frumoase, așa că a apucat câte una în fiecare mână și a fugit înapoi în pădure. Adulmecă merele, dar nu miroseau. A încercat să le mănânce, dar și-a rănit dinții. Aceste mere erau făcute din lemn, dar păreau delicioase. Când celelalte maimuțe din junglă au văzut merele, el le-a ținut și mai tare.

Își admira cu mândrie noile sale bunuri în timp ce rătăcea prin junglă. Merele de lemn străluceau roșii la soare și i se păreau perfecte. Era atât de ispitita de ele, încât chiar și-a uitat foamea.

Mergea lângă o pădure de fructe când mirosul fructelor coapte i-a amintit de foame. Voia să apuce o banană coaptă și să o mănânce, dar avea mere în mâini. Nu putea să dea drumul merelor de lemn pentru a ajunge la banane. Îi era prea frică să piardă merele și simțea nevoia să le protejeze. Maimuța era foarte mândră de mere, dar era cu siguranță mai puțin fericită în timp ce continua să meargă de-a lungul cărărilor din pădure.

Pe măsură ce ținea merele atât de mult timp, a început să se simtă oboseala. Biata maimuță s-a gândit să le așeze pe jos o vreme, dar să renunțe la lucruri atât de valoroase părea o nebunie.

Biata maimuță era nefericită. Era epuizată, flămânda și nu putea urca în copaci sau aduna fructe cu mâinile pline. Cu cât se uita mai mult la fructele din junglă, cu atât mai mult îi era foame. În cele din urmă a renunțat și a scăpat merele de lemn și a întins mâna pentru masă. Era din nou fericită.

La fel ca maimuța, purtăm uneori lucruri care par prea valoroase pentru a le da drumul. Și noi, oamenii, parcă ne păstrăm și ne ținem de imaginea, mândria, posesiunile, bogăția și statutul nostru, dar uităm să ne bucurăm de cele mai importante lucruri din viață; dragoste, compasiune, prieteni și familie.

Strălucește în felul tău

Un samurai, care era cunoscut pentru nobilimea și onestitatea sa, a mers să viziteze un călugăr pentru a-i cere sfatul.

Când călugărul și-a terminat rugăciunile, samuraiul l-a întrebat: „De ce mă simt atât de inferior? M-am confruntat cu moartea de multe ori, i-am apărat pe cei slabi. Cu toate acestea, când te-am văzut meditând, am simțit că viața mea nu are absolut nicio importanță. ”

„Așteaptă. Odată ce îi voi vedea pe toți cei care vin să mă vadă astăzi, îți voi răspunde. ” – a răspuns călugărul.

Samuraiul a petrecut întreaga zi așezat în grădinile templului, urmărind oamenii cum intră și ies în căutare de sfaturi. A văzut cum călugărul i-a primit pe toți cu aceeași răbdare și cu același zâmbet luminos pe față.

La căderea nopții, când toată lumea plecase, el a întrebat: „Acum mă poți învăța?”

Maestrul l-a condus în camera lui. Luna plină strălucea pe cer, iar atmosfera era una de liniște profundă.

„Vezi luna, cât de frumoasă este? Va traversa întregul firmament, iar mâine soarele va străluci din nou ”.

„Dar lumina soarelui este mult mai strălucitoare și poate arăta detaliile peisajului din jurul nostru: copaci, munți, nori.”

„I-am contemplat, pe cei doi, ani de zile și nu am auzit niciodată luna spunând: De ce nu strălucesc ca soarele? Este pentru că sunt inferior? ”

„Desigur că nu.” – a răspuns samuraiul. „Luna și soarele sunt lucruri diferite; fiecare are propria frumusețe. Nu puteți compara cele două. ”

„Deci știi răspunsul. Suntem doi oameni diferiți, fiecare luptându-se în felul său pentru ceea ce crede, și făcând posibilă transformarea lumii într-un loc mai bun; restul sunt simple aparențe. ”

Scopul vieții

A fost odată un om înțelept. El era șeful administrației locale a unui mic sat. Toată lumea l-a respectat și părerile și opiniile sale au fost întotdeauna apreciate. Mulți oameni au venit la el căutând sfaturi.

Fiul său, însă, era foarte leneș și își pierdea timpul dormind și petrecând cu prietenii săi. Nici un sfat sau amenințare nu a făcut vreo diferență pentru el. El nu s-ar schimba deloc.

Anii au trecut și cu timpul s-a estompat tinerețea omului înțelept. Pe măsură ce îmbătrânea, a început să-și facă griji cu privire la viitorul fiului său. A recunoscut nevoia de a-i oferi ceva fiului său, astfel încât să poată avea grijă de sine și de familia lui.

Într-o zi, și-a chemat fiul în camera lui și i-a spus: „Fiul meu, nu mai ești un copil acum. Trebuie să înveți să îți asumi responsabilități și să înțelegi viața. ”

„Vreau să-ți găsești adevăratul scop al vieții tale și când îl vei găsi, amintește-ți-l întotdeauna și veți duce o viață plină de fericire și bucurie.”

Apoi i-a întins fiului său o geantă. Când fiul a deschis geanta, a fost surprins să vadă 4 perechi de haine, câte una pentru fiecare sezon. Mai erau și niște alimente crude, cereale, linte, puțini bani și o hartă. Tatăl său a continuat – „Vreau să mergi să găsești o comoară. Am desenat o hartă a locului unde este ascunsă comoara, trebuie să mergi și să o găsești. ”

Fiului i-a plăcut această idee. A doua zi, a pornit cu nerăbdare în călătorie pentru a găsi comoara. A trebuit să călătorească foarte departe peste granițe, păduri, podișuri și munți.

Zilele s-au transformat în săptămâni și săptămânile s-au transformat în luni. Pe parcurs, a întâlnit o mulțime de oameni. A fost ajutat de unii cu mâncare și de unii cu adăpost. De asemenea, a dat peste tâlhari care au încercat să-l jefuiască.

Încet, sezonul s-a schimbat, la fel și peisajele împreună cu acesta. Când vremea era neplăcută, se oprea pentru o zi și și apoi își continua călătoria când vremea îl lăsa.

În cele din urmă, după un an lung, a ajuns la destinație. Era o stâncă. Harta arăta comoara aflată sub stânca de sub copac. După ce a văzut copacul, a început să sape pământul. A căutat și a căutat – în jurul ei, sub el, pe el – dar nu a găsit nimic. A petrecut două zile căutând și săpat după comoară. În a treia zi, era atât de epuizat încât a decis să plece.

Dezamăgit de minciuna tatălui său, s-a întors spre casă. La întoarcere, a experimentat aceleași peisaje și anotimpuri în schimbare. De data aceasta, însă, s-a oprit să se bucure de florile înflorite primăvara și de păsările dansatoare în muson. Stătea în locuri doar pentru a privi apusul soarelui în paradis sau pentru a se bucura de seri plăcute de vară.

Întrucât proviziile pe care le-a transportat s-au epuizat, a învățat să vâneze și să-și pregătească mesele. De asemenea, a învățat să-și coasă hainele și să se adăpostească. Acum era capabil să determine ora din zi în funcție de poziția soarelui și să-și planifice călătoria în consecință. De asemenea, a învățat cum să se protejeze de animalele sălbatice.

A întâlnit aceiași oameni care l-au ajutat în drumul spre comoară. De data aceasta a stat câteva zile cu ei și i-a ajutat într-un fel sau altul să  ramburseze ceea ce primise. Și-a dat seama cât de drăguți erau cu un trecător obișnuit care nu avea nimic de oferit în schimb.

Când a ajuns acasă, și-a dat seama că au trecut doi ani de când a părăsit locul. A intrat direct în camera tatălui său. „Tată”, – a spus el. Tatăl a sărit imediat în picioare și și-a îmbrățișat fiul.

„Așadar, cum a fost călătoria ta fiul meu, ai găsit comoara”, a întrebat el.

„Călătoria a fost fascinantă. Dar iartă-mă pentru că nu am putut găsi comoara. Poate că cineva a luat-o înainte să ajung eu. ” S-a surprins de ceea ce tocmai a spus. Nu era supărat pe tatăl său. În schimb, el cerea iertare.

„Nu a existat nici o comoară fiul meu”, a răspuns tatăl zâmbind. „Dar de ce m-ai trimis să o găsesc atunci”, a întrebat el.

„Cu siguranță îți voi spune de ce, dar mai întâi îmi spui, cum a fost călătoria ta către locul acesta? Ți-a plăcut?”

„Bineînțeles că nu tată! Nu am avut timp. Eram îngrijorat că altcineva va găsi comoara înainte de mine. Mă grăbeam să ajung la stâncă. ” El a continuat – „dar mi-a plăcut călătoria pe drumul de întoarcere acasă. Mi-am făcut mulți prieteni și am asistat la minuni în fiecare zi. Am învățat atâtea abilități diferite și arta supraviețuirii. Am învățat atât de multe lucruri încât m-a făcut să uit durerea de a nu găsi comoara. ”

Tatăl i-a spus: „Exact fiul meu. Vrei să-ți conduci viața cu un scop. Dar dacă rămâi prea concentrat pe obiectiv, atunci vei pierde adevăratele comori ale vieții. Adevărul este că viața nu are nici un scop, decât să o experimenteze și să crești odată cu ea în fiecare zi. 

Destinul războinicului

Un mare războinic japonez, numit Nobunaga, urma să ducă un război cu un dușman acerb cu doar o zecime din numărul de oameni pe care-i avea dușmanul său. Știa că poate câștiga lupta cu o strategie bine planificată, dar soldații săi aveau îndoieli.

Pe drum, războinicul s-a oprit la un altar shinto și le-a spus oamenilor săi: „După vizita mea la altar voi arunca o monedă. Dacă vine capul, vom câștiga; dacă cozile, vom pierde. Destinul ne ține în mână sa. ”

Nobunaga a intrat în altar și și-a făcut rugăciunile. Apoi a ieșit și a aruncat o monedă în fața oamenilor săi. Au apărut capetele. Soldații erau plini de încredere și erau dornici să câștige bătălia.

„Nimeni nu poate schimba mâna destinului”, i-a spus unul dintre însoțitorii săi după luptă.

„Într-adevăr nu”, a spus Nobunaga și a arătat moneda care era dublată cu capete pe ambele fețe.

Cea mai frumoasă inimă

Un tânăr era mândru de inima lui sănătoasă și frumoasă. Într-o zi, stând în mijlocul orașului, a proclamat că are cea mai frumoasă inimă din întreaga vale. O mulțime mare s-a adunat pentru a arunca o privire asupra inimii sale. Inima lui era netedă, strălucitoare și părea foarte sănătoasă. Într-adevăr, toată lumea a fost de acord, bărbatul avea cea mai frumoasă inimă din vale.

Tânărul mândru s-a simțit încântat și s-a lăudat cu inima sa perfectă pe care toată lumea o admira. Deodată, o voce din mulțime a spus: „Inima ta nu este la fel de frumoasă ca a mea”. Tânărul a căutat persoana din spatele vocii și un bătrân a apărut în fața lui.

„Arată-ne inima ta dacă crezi că ai o inimă mai frumoasă decât a mea.” spuse tânărul. Bătrânul și-a arătat cu atenție inima. Mulțimea și tânărul s-au uitat la inima bătrânului. Inima bătea puternic și sănătos, dar nu era netedă și strălucitoare ca inima tânărului. În schimb, avea cicatrici peste tot. Avea locuri în care unele bucăți ale inimii fuseseră îndepărtate și alte bucăți introduse. Celelalte bucăți nu se potriveau perfect și existau mai multe margini inegale. În unele locuri, existau scobiri adânci în care lipseau unele bucăți.

Mulțimea a râs de inima bătrânului. „Cum poate să pretindă că are cea mai frumoasă inimă atunci când toată este plină de cicatrici?”, au zis ei.

Tânărul s-a uitat la inima bătrânului și a râs ”. Glumiți. Cum să vă comparați inima cu a mea? Inima mea arată perfectă și netedă, iar a ta este o mizerie de cicatrici și lacrimi. ”

„Da, inima ta arată perfectă, dar eu nu mi-aș schimba niciodată inima cu a ta”, a spus bătrânul. „Fiecare cicatrice din inima mea reprezintă o persoană pe care am iubit-o. Îmi rup o bucată din inimă și le-o dau. Deseori, persoana iubită îmi dă înapoi o bucată din inima ei care se potrivește în locul gol din inima mea. Din moment ce toată lumea iubește în moduri diferite, bucata lor de inimă s-ar putea să nu se potrivească perfect inimii mele, așa că, puteți vedea niște margini aspre. Aceste cicatrici și margini aspre îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o. ”, a continuat el.

„Uneori aș da o bucată din inima mea, dar cealaltă persoană nu poate să-mi întoarcă o bucată din inimă. Acestea sunt scobirile goale. Deși aceste găuri sunt dureroase, acestea îmi amintesc de dragostea pe care o am și pentru acești oameni. Deci acum, vezi frumusețea adevăratei inimi? ”, a întrebat bătrânul.

Tânărul și mulțimea stăteau în tăcere, iar lacrimile le curgeau pe obraji. Tânărul s-a îndreptat spre bătrân, a ajuns în inima lui perfectă tânără și frumoasă, a smuls o bucată din ea și i-a oferit-o bărbatului cu mâinile tremurânde.

Bătrânul a primit cu recunoștință oferta, l-a așezat în inima lui, apoi a luat o bucată din inima lui veche și a pus-o în inima tânărului.

Tânărul și-a privit inima, nu mai arăta strălucitoare și netedă ca înainte. Dar, acum era mai frumoasă pentru că putea simți dragostea din inima bătrânului curgând în ea.

S-au îmbrățișat și s-au îndepărtat unul de altul.

Secretul fericirii

Odată un tânăr a vrut să afle despre secretul fericirii de la cel mai înțelept om de pe pământ. Tânărul a rătăcit prin deșert, munți și câmpii pentru a-l găsi pe cel mai înțelept om din țară. În cele din urmă, a ajuns la un frumos castel în vârful unui munte, unde se spunea că locuiește un om foarte înțelept.

Tânărul și-l imaginase pe înțelept trăind ca un înțelept, cu un stil de viață modest și liniștit. Dar spre surprinderea lui, nu era deloc așa cu și-a imaginat. A văzut o mulțime de activități petrecându-se în castel. Comercianții veneau și plecau, oamenii discutau în colțuri, o mică orchestră cânta muzică ușoară și, în cele din urmă, a văzut o masă acoperită cu platouri cu cea mai delicioasă mâncare.

Înțeleptul vorbea cu toată lumea, iar tânărul a trebuit să aștepte câteva ore pentru a-l întâlni pe înțelept. Înțeleptul a ascultat cu atenție curiozitatea tânărului de a afla despre secretul fericirii. Înțeleptul a răspuns că nu avea timp să explice secretul fericirii în acel moment. Dar i-a sugerat tânărului să se uite în jurul castelului său, a frumuseții și unicității sale și să se întoarcă în două ore. De asemenea, i-a atribuit o sarcină bărbatului. El a predat o linguriță omului în care erau două picături de ulei. Înțeleptul i-a spus tânărului „În timp ce te plimbi, poartă această lingură cu tine fără a lăsa să se verse uleiului”.

Tânărul a început să urce și să coboare pe numeroasele scări ale palatului, ținând ochii ațintiți asupra lingurii. După două ore, s-a întors în camera în care era înțeleptul. „Ei bine”, l-a întrebat înțeleptul, „Ai văzut broderiile persane care atârnă în sala mea de mese? Ai văzut grădina care i-a trebuit maestrului grădinar zece ani să o creeze? Ai observat pergamentele frumoase din bibliotecă? ”

Băiatul a fost jenat și a mărturisit că nu a observat nimic. Singura lui grijă fusese să nu verse uleiul pe care înțeleptul îl încredința-se.

„Atunci întoarce-te și observă minunile lumii mele”, a spus înțeleptul. „Nu poți avea încredere într-un bărbat dacă nu știi nimic despre acel om și despre împrejurimile sale.” Băiatul a luat lingura și sa întors la explorarea palatul, de data aceasta mai conștient de împrejurimi și de observarea tuturor operelor de artă de pe tavan și pereți. A văzut grădinile, munții din jur, frumusețea florilor și gustul cu care totul fusese selectat. La întoarcerea la înțelept, el a explicat în detaliu tot ce văzuse. „Dar unde sunt picăturile de ulei pe care ți le-am încredințat?” a întrebat înțeleptul.

Privind în jos la lingura pe care o ținea, băiatul a văzut că uleiul a dispărut. „Ei bine, există doar un sfat pe care ți-l pot da”, a spus cel mai înțelept om.

„Secretul fericirii este să vezi toate minunile lumii și să nu uiți niciodată picăturile de ulei din lingură.”

Despre viață cu ANTHONY HOPKINS

„Dă drumul oamenilor care nu sunt încă gata să te iubească!

Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viața ta și va fi și cel mai important lucru: încetează să-ți mai dai dragostea celor care nu sunt încă gata să te iubească.

Nu mai iubiți oamenii care nu sunt pregătiți să vă iubească.

Știu că instinctele tale fac totul pentru a câștiga mila tuturor celor din jur, dar este și impulsul care îți va fura timpul, energia și sănătatea mentală, fizică și spirituală.

Când începeți să vă manifestați în viața voastră, complet, cu bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi gata să vă găsească în acest loc de sinceritate pură.

Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi cine ești. Asta înseamnă că trebuie să nu mai iubești oamenii care nu vor să te iubească încă.

Când ești exclus, subtil ofensat, uitat sau ușor ignorat de oamenii cărora le dai timp, nu-ți faci nici o favoare permițându-le energia și viața ta.

Adevărul este că nu ești pentru toată lumea …

Și că nu toată lumea este pentru tine …

Asta face această lume atât de specială, când găsești puținii oameni cu care ai prietenie, dragoste sau o relație adevărată …

Veți ști cât de valoros este …

Pentru că ați experimentat ceea ce nu este …

Dar cu cât petreci mai mult timp încercând să te faci iubit de cineva care nu poate …

Cu cât pierzi mai mult timp lipsind aceeași conexiune …

Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei vor ajunge cu tine, la nivelul lor, cu vibrația lor, de unde stau …

Dar…

Cu cât rămâi mai mic, implicat în intimitatea persoanelor care te folosesc ca pernă, opțiune de fundal, terapeut și strategie pentru vindecarea lor emoțională …

Mai mult timp rămâi în afara comunității dorite.

Dacă încetezi să mai apari, s-ar putea să fii mai puțin dorit …

Dacă nu mai încercați, relația s-ar putea opri …

Dacă nu mai trimiteți mesaje text, telefonul rămâne întunecat zile și săptămâni …

Poate dacă încetezi să iubești pe cineva, dragostea dintre voi se va dizolva …

Asta nu înseamnă că ai stricat o relație!

Asta înseamnă că toată această relație a fost energia pe care doar tu și tu o angajai pentru a o păstra în aer.

Nu este dragoste

Acesta este atașamentul.

Asta înseamnă să dorești o șansă celor care nu o doresc!

Cel mai valoros și cel mai important lucru pe care îl ai în viața ta este energia ta.

Nu este doar timpul tău, deoarece este limitat …

Este energia ta!

Ce dai în fiecare zi este ceea ce va deveni din ce în ce mai mult în viața ta.

Cele cărora le acordați timp și energie vă vor defini existența.

Când îți dai seama de asta, începi să înțelegi de ce ești atât de nerăbdător când îți petreci timpul cu oameni care nu ți se potrivesc și în activități, locuri, situații care nu ți se potrivesc.

Începi să-ți dai seama că cel mai important lucru pe care îl poți face pentru viața ta, pentru tine și pentru toată lumea pe care o cunoști, îți protejează energia mai puternic decât orice.

Transformă-ți viața într-un sanctuar sigur în care sunt permise doar persoanele „compatibile” cu tine.

Nu sunteți responsabili pentru salvarea oamenilor.

Nu sunteți responsabili să-i convingeți să fie salvați.

Nu este treaba ta să exiști pentru oameni și să le oferi viața ta, încetul cu încetul, moment după moment!

Pentru că dacă te simți rău sau dacă te simți obligat; tu ești rădăcina tuturor acestor lucruri insistând, temându-te că îți promit favorurile pe care tu nu le vei da …

Singurul tău fapt este să realizezi că ești persoana iubită a destinului tău și să accepți iubirea pe care crezi că o meriți.

Decideți că meritați o prietenie adevărată.

Așteaptă atunci … doar un minut …

Și uite cum totul începe să se schimbe … ”

Cădeți înainte.

Celebru actor Denzel Washington, în discursul său în fața absolvenților Universității din Pennsylvania, a vorbit despre importanța experimentelor și eșecurilor în viață.

„…Eu am înțeles că nimic în viață nu are sens, dacă nu riști. Nimic.

Nelson Mandela spunea: „Nu există nicio pasiune în jocul cu mize mici – să trăiești o viață mai rea, decât cea pe care ești capabil s-o trăiești”. Sunt convins că în calea voastră – la școală, când ați fost admiși la universitate, când ați ales specialitatea – oamenii v-au spus că neapărat trebuie să aveți ceva pe care vă puteți baza. Însă eu n-am înțeles niciodată această concepție. Atunci când cad, eu nu vreau să mă bazez pe nimic în afară de credința mea. Eu vreau să cad … înainte.

În sfârșit, am formulat ceea ce vreau să spun. A cădea înainte. Iată ce am în vedere: … Thomas Edison a realizat 1000 de experimente nereușite. Știați despre asta? Eu – nu, pentru că al 1001-lea a fost becul electric.

A cădea înainte. Fiecare experiment nereușit este un pas spre succes. Trebuie să riscați. Sunt convins că ați mai auzit despre asta. Dar eu vreau să vă vorbesc despre importanța riscului. Și o să menționez 3 cauze – după care puteți să vă scoateți iPhone-ul.

În primul rând, mai devreme sau mai târziu vă veți confrunta cu nenorocul. Acceptați asta.Veți pierde. O să vă compromiteți. O să vă înșelați într-un anumit moment. Nu există nicio îndoială. Poate că nu este un mesaj tradițional pentru o ceremonie de absolvire, dar vă spun – acceptați asta. Pentru că e de neevitat…

Al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun despre eșec este că nu greșește cel, ce nu face nimic.

Soția mea mi-a spus o afirmație excepțională: „ Pentru a obține ceea ce nu ai avut niciodată, trebuie să faci ceea ce nu ai făcut niciodată.”…Voi ați investit mult în educație, iar alții au investit mult în voi. Lăsați-mă să vă spun că lumea are nevoie de talentul vostru. … Așa că mergeți, oferiți tot ce aveți – timp, talent, rugăciune sau bogăție…

Al treilea punct referitor la eșec: uneori aceasta e cea mai bună metodă pentru a înțelege încotro mergi. Viața voastră nu va fi doar senină…

Eu nu-mi imaginez un mesaj mai bun pe care vi-l puteam transmite astăzi. Nu doar să riscați, dar și să fiți deschiși în fața vieții. Să acceptați noi viziuni și să fiți dechiși pentru noi opinii. Să fiți gata să țineți un discurs în fața absolvenților unei dintre cele mai bune universități din țară, chiar dacă vă temeți la nebunie. Deși este înfricoșător, o să vă prindă bine. Pentru că oportunitățile pe care le primiți, oamenii pe care îi întâlniți, oamenii pe care îi iubiți, credința pe care o aveți – toate acestea vă formează viața. De aceea, absolvenți ai anului 2011, iată misiunea voastră.

Atunci când veți trece hotarele vestului Philadelphiei, nu vă descurajați. Nu dați niciodată înapoi. Oferiți tot ce aveți. Și atunci când veți cădea, poate chiar astăzi din cauza excesului de șampanie, cădeți înainte.”

Trebuie să crezi în ceva…

Discursul lui Steve Jobs adresat absolvenților Universității Stanford (12 iunie 2005)

“Sunt onorat să fiu aici cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai prestigioase universități din lume. Eu nu am absolvit niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta e cel mai apropiat moment de o absolvire, la care am participat. Am să vă spun 3 povestioare scurte din viața mea. Doar atât.

M-am lăsat de facultate după 6 luni, dar am rămas în campus încă 18 luni. De ce am renunțat ? Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o tânără studentă care nu absolvise încă și a decis să mă dea spre adopţie. Ea simțea că trebuie să fiu adoptat de o familie cu studii superioare, așa că totul era aranjat ca familia unui avocat să mă adopte. S-au răzgândit în ultima clipă, pentru că doreau o fată. Așadar, a fost sunată următoarea familie pe listă: “Avem un băiețel, îl vreți?”. Nouă familie a spus “Sigur”. Părinții adoptivi nu avea facultate, însă au promis că băiatul va avea una.

La 18 ani am ajuns la facultate. Una scumpă pe care se duceau economiile de o viață ale părinților mei. După 6 luni nu am văzut nici un rost în a merge la facultate, pentru că nu înțelegeam cum mă va ajuta să îmi dau seama cine sunt și ce vreau să fac cu viața mea. Am decis să renunț la facultate și să sper că totul va fi în regulă. Atunci mă simțeam mic și neajutorat, dar când mă uit în urmă îmi dau seama că a fost una dintre cele mai bune decizii ale mele. În clipa în care am renunțat la cursurile obligatorii am putut merge la cursurile care îmi plăceau cu adevărat și care erau de la diferite facultăți. Nu era totul frumos. Nu aveam camera în campus, așa că dormeam pe podea în camera unor prieteni. Strângeam cutii de suc și le vindeam pentru 5¢ ca să îmi cumpăr mâncare, iar în fiecare duminică mergeam 12 kilometri pe jos ca să mănânc o masă copioasă la templul Hare Krishna. Iubeam zilele de duminică.

Un curs care îmi plăcea foarte mult era cursul de caligrafie (era poate unul dintre cele mai bune din țară). Am învățat despre tipurile serif și sans serif, despre variația spațiului între litere și care sunt lucrurile care fac un scris excelent. Mi se părea fascinant. Nimic din asta nu avea o aplicație practică în viața mea. Însă peste 10 ani, când lucram la designul pentru primul Macintosh, am reușit să punem tot ce învățasem atunci în arhitectura tipografica a Mac-ului. Dacă nu aș fi făcut cursul de caligrafie, Macintosh nu ar fi avut tipurile de font-uri și posibilitățile de a scrie pe care le are acum. Și cum Windows a copiat Macintosh-ul, probabil nici un computer din lume nu ar fi avut! Evident, ar fi fost imposibil să unesc aceste puncte din viața mea înainte. Doar uitându-te în urma poți uni punctele.

Așadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele se vor uni la un moment dat. Trebuie să crezi în ceva: intuiție, destin, viață, karma, orice. Abordarea asta nu m-a dezamăgit niciodată și a făcut toată diferența în viața mea.

Am avut noroc, am aflat devreme ce vreau să fac în viață. Am pornit Apple în garajul părinților mei când aveam 20 de ani. În 10 ani, compania a crescut de la un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari și 4000 de angajați. De un an de zile lansasem Machintosh-ul, iar eu împlinisem 30 de ani. Apoi am fost concediat.

Cum poți fi concediat dintr-o companie pe care ai fondat-o? Păi, când Apple era în creștere, am angajat pe cineva foarte talentat să mă ajute, și pentru un an treaba a mers bine. Apoi viziunea noastră despre viitor a luat-o pe căi diferite şi astfel au apărut disensiunile. Când s-a întâmplat asta, comitetul director i-a ținut partea, iar eu am fost dat afară. Munca unei vieți întregi era pierdută. Voiam să mă retrag undeva departe, însă ceva nu mă lăsa. Încă îmi plăcea ce fac, îmi plăcea munca mea. Am fost respins, dar încă iubeam. Așa că am decis să încep din nou de la 0. Atunci nu am înțeles, dar acum știu că a fi dat afară a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea de a fi o persoană de succes a fost înlocuită de ușurătatea de a fi începător din nou, mai puțin sigur pe lucrurile din jurul meu. Am intrat în cea mai creativă perioadă din viața mea.

În următorii 5 ani am întemeiat compania Next şi compania Pixar. Am cunoscut-o pe Laurene, care a devenit soția mea. Am creat primul film animat pe computer și am ajuns cel mai de succes studio de animație din lume. Apple a cumpărat Next, iar tehnologia pe care o dezvoltăm la Next este la baza companiei Apple astăzi. M-am întors la Apple, iar Laurene şi cu mine avem o familie minunată împreună. Nimic din astea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu eram dat afară de la Apple. A fost un medicament foarte amar, dar pacientul avea nevoie de el. Nu îți pierde credința! Sunt sigur că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru ceea ce făceam.

Trebuie să descoperi ce iubești. Asta e valabil şi în muncă, şi cu oamenii. Munca va ocupa o mare parte din viața ta și singurul fel de a fi cu adevărat satisfăcut este să ai realizări frumoase. Și nu poți avea realizări frumoase decât dacă IUBEŞTI ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă, continuă să cauți. Nu te mulțumi cu puțin. Așa cum se întâmplă cu toate problemele ce ţin de suflet, vei ști când vei găsi. Iar pe măsură ce anii trec, totul va deveni mai frumos. Să nu uiți doar: nu te mulțumi cu puțin!

Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat profund: ”Dacă trăiești fiecare zi ca și când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate!”. Să ţin minte că voi muri a fost cea mai importantă unealtă pe care am avut-o ca să iau marile decizii în viață. Pentru că totul, toate așteptările externe, toată mândria, toată rușinea și frica de eșec, toate dispar în fața morții, lăsând doar ceea ce este important cu adevărat. Să ții minte că vei muri e cel mai bun mod de a evita capcana de a te gândi că ai ceva de pierdut. Ești deja dezbrăcat. Nu există nici un motiv să nu îți urmezi inima.

Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am primit diagnosticul la 7,30 dimineața: aveam o tumoare la pancreas. Nici nu știam ce e ăla pancreas. Doctorii mi-au zis că sigur e unul din acele tipuri de cancer care nu pot fi tratate și, prin urmare, aveam să mai trăiesc între 3 și 6 luni. Mi s-a spus să merg să îmi fac ordine în treburi, pe limbajul doctorilor asta însemnând “o să mori”. În seara acelei zile mi s-a făcut o biopsie: mi-au băgat pe gât un endoscop, prin stomac și intestine, până la pancreas, şi, cu un ac, au prelevat câteva celule din tumoare. Eu eram anesteziat, dar nevasta mea a spus că doctorii au început să plângă când s-au uitat la microscop. Era o formă foarte rară de cancer care se putea vindeca prin operație. M-am operat și acum sunt în regulă. Acesta a fost momentul în care am fost cel mai apropiat de moarte și sper că asta să fie valabil încă câteva decenii. Acum, că am simțit pe pielea mea, pot spune niște lucruri cu o mai mare certitudine decât când moartea era doar un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să ajungă în rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și totuși, moartea e destinația tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Și așa și trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai mare invenție a vieții. Agentul schimbării. Curăță vechiul pentru a face loc noului. Acum, voi sunteţi noul, dar, în curând, veți fi vechi și veți fi înlăturați. Îmi pare rău să fiu așa dramatic, dar acesta e adevărul.

Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind viața altora. Nu te lăsa înregimentat, adică nu trăi după regulile altora. Nu lăsa zgomotul părerilor altor persoane să amuțească propria ta voce interioară. Şi, cel mai important, ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Ele știu deja ce vrei să devii. Orice altceva e lipsit de importanță.

Vă mulţumesc foarte mult.”

Aleg calea mea….

“Eu nu pot face parte dintr-o lume în care bărbații își îmbracă soțiile ca pe niște prostituate, ajutându-le să pună în evidență lucrurile care ar trebui prețuite; o lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate, și te poți baza doar pe oamenii care spun ‘Promit’. O lume în care femeile nu-și doresc copii și bărbații nu-și doresc o familie. În care fraierii se cred superiori, se consideră importanți stând la volanul unor mașini care aparțin de fapt părinților lor și oricine are un pic de influență încearcă să-ți demonstreze că tu ești un nimeni.

O lume în care oamenii declară în mod fals că ei cred în Dumnezeu, când de fapt stau cu sticla de alcool în mână, lipsiți total de înțelegerea religiei lor. Este o lume în care conceptul de gelozie este considerat rușinos, și modestia este un dezavantaj. Oamenii au uitat ce înseamnă dragostea și pur și simplu sunt în căutarea unui simplu partener. O lume în care se aruncă sume mari de bani pentru a-ți repara mașina la orice mică zgârietură, în timp ce ei sunt atât de săraci și consideră că o mașină luxoasă ascunde acest lucru. O lume în care tinerii cheltuie banii părinților pe băutură, pe cluburile de noapte, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri.

Bărbații și femeile nu mai sunt acum identificate, iar toate acestea împreună înseamnă libertate de alegere, dar nu și pentru cei care aleg o cale diferită, pentru că ei vor fi considerați înapoiați și despoți. Aleg calea mea, dar e păcat că nu am găsit înțelegere în oamenii pe care i-am prețuit mai presus de orice … ” Keanu Reeves