Find your person

Daca te intrebi uneori de ce nu iti mai stii drumul, este pentru ca alergam sa le facem pe toate singuri si uitam ca avem la indemna cea mai simpla si eficienta solutie de a ne ajuta atunci cand nu mai gasim o cale de iesire – OAMENII. Da stiu, o sa imi spui ca unii nu sunt de incredere, ca altii sunt ocupati cu ale lor, ca exista oameni care nici macar nu le pasa ca existi. Sunt de acord cu tine, dar asta nu inseamna ca nu exista nimeni care sa te sprijine, asta insemna ca nu ti-ai gasit inca persoana cu care sa rezonezi si care sa merga o perioada alaturi de tine, sa invatati impreuna o bucata de drum si apoi sa fiti recunoscatori de intalnire .

Poti intalni acea persona care sa te indrume si sa-ti fie alaturi, doar ca si tu trebuie sa fii deschis la a o intalni. Astazi parem pierduti pe drum, cautam iubire dar nu stiim sa oferim iubire, ne cautam drumul  nostru dar nu  ridicam nici macar un deget sa il gasim, calcam in picioare sufletul in favoarea  ego-ului.

Asa ca, te rog sa cauti sa afli unde esti, de ce si mai ales cum poti merge mai departe, fericit de ce ai gasit.

In final doar raspunsul la intrebarea  – “SUNT FERICIT?” conteaza, restul sunt pasii tai, alaturi din cand in cand de altii pasi, dar nu esti niciodata singur.

Cauta acea persona care sa te indemne la drum, sa iti intareasca ideiile si sa  iti spuna din cand in cand ca ai facut tot ce ai putut pe parcursul lui.

Exista intotdeauna o iesire, asa ca te rog nu ramane blocat, cauta , vezi ce ai invatat si ce mai este necesar sa inveti, schimba ce trebuie schimbat, cere ajutor daca este nevoie dar mai ales urmeaza-ti intuitia, doar nu sta blocat. Vei vedea ca atata timp cat cauti vei gasi iesirea indiferent cat iti va lua.

Nu te uita la fericirea unora si nici la nefericirea altora, nu te ajuta nici una nici alta. Nu iti masura realizarile in functie de ceilalti, nu se desfasoara nici o competitie si nu conteaza in cat timp ai ajuns sau cat ti-a luat sa fi fericit pe  drumul tau.

 

Nimic nu este prea tarziu

Dumnezeu i-a creat pe oameni, le-a oferit posibilitatea de a comunica si de a gandi, i-a lasat sa locuiasca in Paradis, la poalele unor munti verzi, cu cascade. Le-a oferit viata vesnica si le-a permis sa se dezvolte; se astepta ca oamenii sa aspire la acest lucru.

Timpul a trecut, dar oamenii nu s-au dezvoltat.

Ei nu au mers dincolo de locul in care stateau si nici nu au urcat pe munte. Nu priveau nici catre cer si nici nu stiau cum sa iubeasca… asa ca au devenit tristi.

Creatorul a decis sa afle care era problema. El s-a transformat in om si a devenit, la randul lui, un calator… a ajuns in satul oamenilor lui. Inainte de apus, toti oamenii s-au asezat in jurul calatorului pentru a vorbi cu el.

Dumnezeu le-a spus ca exista viata dincolo de satul lor.

Creatorul: „Vreti sa mergeti acolo? Veti vedea cum traiesc si oamenii din alte locuri.”

Oamenii au raspuns cu tristete in glas: „Nu, nu putem. Suntem deja batrani. Este prea departe pentru noi.”

Creatorul: „Atunci haideti sa urcam pana in varful muntilor. Veti privi lumea de sus!”

Oamenii suspinand: „Este prea tarziu. Nu mai avem energie.”

Creatorul, uitandu-se catre cer: „Uitati-va catre cer… si va voi spune despre viata in Imparatia Cerurilor.”

Oamenii au raspuns din nou: „Este tarziu… mintea noastra nu poate intelege povestea ta.”

Calatorul a devenit trist… el a decis sa ridice moralul oamenilor: „Hai sa cantam un cantec.”

A inceput cu cateva versuri… insa oamenii au vazut cum Soarele apune.

„Este tarziu, este timpul sa dormim.” – au spus ei in cor, in timp ce se indreptau catre colibele lor.

Creatorul a stricat catre ei: „Oameni buni, atunci cand viata este infinita… niciodata nu este tarziu!”

Dar ei nu s-au mai intors. Atunci Creatorul si-a spus „Voi lua aceste cuvinte de limitare de la oameni: tarziu, nu, imposibil, departe, mare, greu, dificil… si voi pune in inima lor bucuria infinita. Poate ca ei vor intelege legea mea: NIMIC NU ESTE PREA TARZIU pentru ca nu exista un sfarsit, exista doar un inceput.”

La orice rascruce exista o alegere

Se spune ca erau trei prieteni care au vrut sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa il cunoasca.
La un moment dat, cei trei au ajuns la o rascruce… si fiecare a continuat sa isi aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu se temea de pericole, voia doar sa ajunga la batrnaul din varful muntelui cat mai repede.
Al doilea a ales o carare mai usoara decat cea a prietenului sau; aceasta cale strabatea un canion ingust si accidentat, prin care erau vanturi foarte puternice.
Al treilea a ales cea mai lunga carare. Aceasta ocolea muntele si serpuia in pante line.
Dupa sapte zile, primul barbat a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. El s-a asezat pe o piatra si a decis sa isi astepte prietenii.
Dupa sapte saptamani, cel de-al doilea prieten a ajuns in varful muntelui. Ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, el s-a asezat in tacere langa prietenul lui.
Dupa sapte luni a sosit si cel de-al treilea. Fata lui stralucea de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si de multumire interioara.
Cand l-au vazut, ceilalti doi au ramas fara cuvinte. Ei erau furiosi pentru ca drumul lor a fost dificil si au avut mult de asteptat. Drumul celui de-al treilea a fost o adevarata placere.
Toti trei au mers la batranul intelept… ei l-au intrebat care a ales cel mai bine.

Batranul: “Ce ati invatat voi?”
Primul barbat: “Am invatat ca viata este grea, plina de pericole si greutati… ca este plina de suferinta si, uneori, ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani. Am invatat ca, penru fiecare pas inainte, trebuie sa duc o lupta dificila, care ma lasa fara puteri. Oare am ales cea mai buna cale catre tine?”
Batranul: “Da, ai ales bine. Si tu ce ai invatat?” – l-a intrebat pe al doilea barbat.
Al doilea barbat: “Am invatat ca in viata multe lucruri ma pot abate din calea mea… ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat imi doresc in realitate… Dar daca nu imi pierd increderea, reusesc in cele din urma. Oare am ales cea mai buna cale catre tine?”
Batranul: “Da, ai ales bine. Si tu ce ai invatat?” – l-a intrebat pe ultimul barbat.
Al treilea barbat: “Am invatat ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac, insa trebuie sa aleg sa am RABDARE. Am invatat ca daca privesc cu intelegere, viata nu este o povara grea, asa cum credem cu totii, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte. Am invatat ca iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul in cele mai dificile momente, insa trebuie sa ii dau voie acestei lumini sa patrunda acolo… Oare am ales calea cea mai buna catre tine?”
Batranul: “Da, ai ales bine.”
Foarte uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Apoi au inteles ca la orice rascruce exista o alegere. Toata lumea poate alege… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.”

OSHO: My Whole Life is Full of Jokes

Suntem săraci… de Irina Binder

pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim.
pentru că, deși nu avem destul timp, este bunul pe care îl irosim cel mai mult.
pentru că vorbim, dar nu transmitem .
pentru că ascultăm, dar nu înţelegem.
pentru că privim, dar nu vedem.
pentru că avem sentimente, dar nu le exprimăm.
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm.
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini.
pentru că, deși avem telefoane, nu comunicăm.
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ.
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
pentru că avem case mari, dar lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul.
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au.
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote şi vorbărie inutilă.
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie.
pentru că în loc să ne rugăm, cerșim.
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin.
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni.
pentru că dăm mereu naştere unor visuri noi, dar suntem prea comozi ca să ni le împlinim.
pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni.
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori.
pentru că preferăm să renunţăm, decât să luptăm.
pentru că în loc să zburăm, ne târâm.
pentru că în loc să iertăm, părăsim.
pentru că în loc să cunoaştem, judecăm.
pentru că urâm, în loc să iubim…

Dumnezeu versus stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat? Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.
‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau materie sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina
constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? (Clasa izbucneste in ras.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care
apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

The magic story

Despre povestea din The magic story se spune ca cine o citeste sau o asculta va incepe aproape imediat sa aiba noroc.
Cartea are doua parti. Prima parte spune cum The magic story a fost descoperita de un artist muritor de foame, pe numele sau Sturtevant. Toti cei carora le spunea povestea, ajungeau prosperi in scurt timp. Parea ca povestea schimba vietile oamenilor, ca prin farmec. Partea a doua este povestea propriu-zisa, asa cum a fost ea gasita de Sturtevant. Dincolo de magia povesti finalul iti spune ca fara implicare in propria ta viata orice metoda magica de a obtine implinirea nu este decat o iluzie.
“Vă rog pe voi, cei care citiţi, să luaţi aminte la următoarele poveţe, pentru că de ele depinde cuvântul „succes”, cu tot ce presupune el:

Orice lucru pe care îl doreşti cu bună intenţie este al tău. Trebuie doar să întinzi mâna şi să-l iei.

Află că, atunci când eşti conştient de puterea dominantă din interiorul tău, toate lucrurile devin uşor de atins şi posedat. A conştientiza înseamnă a poseda.

Să nu-ţi fie frică de nimic, pentru că frica este ajutorul entităţii-minus. Dacă ai o calitate, aplic-o; lumea trebuie să profite de ea, şi la fel şi tu.

Fă-ţi din plus-entitatea ta tovarăşul de zi şi de noapte; dacă îi asculţi sfatul, nu ai cum să greşeşti.

Ţine minte că filozofia este doar vorbărie; lumea, care este proprietatea ta, este o acumulare de fapte.
De aceea, du-te şi fă ceea ce ştii că ai de făcut; nu lua în seamă niciun gest care să te abată din drum; nu cere nimănui permisiunea de a face.

Entitatea-minus cere favoruri; entitatea-plus le oferă. Şansa te aşteaptă la fiecare pas; prinde-o, leag-o, ţine-o bine, căci este a ta; îţi aparţine.

Începe acum, cu aceste sfaturi în minte.

Întinde mâna şi apucă-ţi entitatea-plus, pe care, poate, nu ai folosit-o niciodată, decât în situaţii de urgenţă. Viaţa este cea mai serioasă situaţie de urgenţă. Pus-entitatea este acum lângă tine; curăţă-ţi creierul şi întăreşte-ţi voinţa. Entitatea-plus va prelua controlul. Ea te serveşte.
Începe astăzi; începe acum această nouă călătorie.

Fii mereu vigilent. Oricare entitate te controlează, cealaltă planează lângă tine; fii atent să nu laşi răul să intre, chiar şi numai pentru o secundă.

Eu mi-am dus sarcina la bun sfârşit. Am scris reţeta pentru „succes”. Dacă o urmezi, nu ai cum să ratezi.
Acolo unde nu m-am făcut pe deplin înţeles, plus-entitatea celui care citeşte va suplini această lipsă; şi îi las răspunderea Sinelui Meu Mai Bun să împărtăşească generaţiilor viitoare secretul binelui absolut – secretul de a fi ceea ce eşti în interiorul tău.”

Micutul val ratacit

“Va veni un moment in care nu iti va mai aparea nicio intrebare si nu va mai fi nevoie de niciun raspuns” Mooji
A fost odata ca niciodata un micut val care ajunsese obosit si nelinistit, satul de permanentul du-te-vino intre orizont si tarm. Intr-o buna zi, auzi de un Mare Ocean unde nu se rataceste permanent in voia mareelor, unde totul este linistit si plin de iubire. Atunci, in el se trezi o dorinta imensa de a gasi acest loc minunat – insa nu stia de unde sa inceapa.
“Tu stii drumul catre Marele Ocean? “ le intreba el pe celalalte valuri care treceau prin preajma. Unul dintre ele, un Batran incarcat cu alge, ii spuse: “Am auzit de acest Ocean, dar e foarte departe si ti-ar lua multe vieti sa ajungi la el”.
Un alt val bolborosi: “ Am auzit ca daca suntem valuri cuminti si ascultatoare si daca ne traim vietile foarte foarte corect, dupa ce murim, o sa ajungem in Marele Ocean”.
“Va amagiti cu totii, nu exista asa un Ocean”, adauga cinic un val care trecea rostogolindu-se.
“Hei! Vino cu mine!” ii striga un val proaspat, pe un ton prietenos. “Stiu un val intelept care chiar a fost la Marele Ocean si il cunoaste foarte bine. Am sa ti-l prezint!” Si, astfel, pornira la drum.
Cand plecau, alt val bombani: “Copii zapaciti! De ce va risipiti energia cautand un loc imaginar? De ce nu va multumiti cu ce aveti?”
In scurt timp, cele doua valuri ajunsera acasa la valul intelept. “Te rog, valule intelept, poti sa imi arati Marele Ocean?” il implora micutul val.
Valul intelept incepu sa rada in hohote, improscand cu spuma suprafata apei. “Tu ce iti inchipui ca este Marele Ocean, copile?”
“Am auzit ca este un loc minunat, plin de frumusete si bucurie, unde exista iubire si pacea domneste vesnic”, tremura intimidat micutul val.
Valul cel intelept rase din nou. “Tu cauti Marele Ocean, micutul meu prieten, dar tu esti Oceanul insusi! Cat de amuzant este sa nu iti dai seama!”
Aceasta il facu pe micutul val sa se simta si mai confuz si putin trist. “Dar cum se poate asa ceva? Eu nu vad niciun ocean. Tot ce vad sunt valuri, valuri si iar valuri!”
“Asta pentru ca tu crezi ca esti un val”, ii spuse zambind valul cel intelept.
La acestea, micutul val se repezi frustrat intr-o stanca din apropiere. “Nu inteleg nimic din ce spui! Poti sa imi arati Marele Ocean, da sau nu?” insista el nerabdator.
“Bine, bine, micul meu prieten hotarat”, ii spuse valul intelept, “dar inainte sa iti arat, te superi daca te scufunzi putin sa imi masezi picioarele, ca ma dor?”. Micutul val se scufunda….si disparu ca val.
In acel moment descoperi ca Marele Ocean nu era cu nimic diferit de el, ca de fapt, el era chiar Marele Ocean si doar visase ca este un singur val!
Stiind aceasta, a savurat joaca de-a dansul ca fiecare val, intr-o eterna, imensa Bucurie.

Scrisoarea lui Albert Einstein catre fiica sa Leiserl

“Cand am propus teoria relativitatii, foarte putini oameni m-au inteles, iar ceea ce urmeaza sa destainui umanitatii acum, se va ciocni de neintelegerea si prejudecatile din aceasta lume.
Te rog sa pastrezi aceste scrisori atat timp cat este necesar, ani, decenii, pana cand societatea este suficient de avansata pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. Aceasta forta universala este IUBIREA.
Cand cercetatorii au investigat o teorie unificata a universului, au uitat cea mai puternica forta nevazuta. Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.
Aceasta forta explica totul si ofera sens vietii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frica de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinta umana nu a invatat sa o controleze dupa vointa sa.
Pentru a evidentia iubirea, am creat o simpla subtituire in cea mai faimoasa ecuatie de-a mea. Daca in loc de E=mc2, acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.
Dupa esecul umanitatii in a utiliza si controla celelalte forte din univers, care pana la urma s-au intors impotriva noastra, este imperios sa ne hranim pe noi insine cu o alta forma de energie…
Daca vrem ca speciile noastre sa supravietuiasca, daca vrem sa descoperim sensul vietii, daca vrem sa salvam lumea si fiecare fiinta constienta ce traieste, atunci iubirea este unicul raspuns.
Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata.
Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, draga Lieserl, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.
Regret profund ca nu am fost capabil sa exprim ceea ce este in inima mea, care a batut in liniste pentru tine intreaga mea viata. Poate e prea tarziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa iti impartasesc ca Te Iubesc si datorita tie am ajuns la raspunsul suprem!
Tatal tau,
Albert Einstein”

Cum sa ne protejam de negativitate

Cateva tehnici interesante scrise de Richard Webster pentru a ne proteja de negativitate.

Cum să vă Curăţaţi Aura.

Ar trebui să vă curăţaţi aura ori de câte ori ati fost expuşi la orice formă de negativitate. Discuţiile pline de invidie sunt un exemplu bun. Curăţarea aurei este un proces simplu pe care îl puteţi efectua în mai puţin de un minut.
Frecaţi-vă puternic mâinile până când veţi simţi furnicături. începând din partea de sus a capului (chakra coroanei), curăţaţi-vă aura prin rotirea mâinilor în jurul corpului. începeţi cu capul şi gâtul, apoi curăţaţi-vă braţele, pieptul şi abdomenul, şi în cele din urmă, picioarele. La sfârşitul fiecărei mişcări de curăţare, scuturaţi-vă mâinile pentru a elimina negativitatea. Pentru a finaliza procesul, atingeţi uşor partea din faţă a corpului cu o mişcare lungă de curăţare. Repetaţi procesul şi pentru spate. Agitaţi-vă puternic mâinile atunci când aţi terminat. Dacă este posibil, spălaţi-vă mâinile în apă curgătoare. Dacă doriţi, puteţi efectua acest exerciţiu prin contactul degetelor cu pielea. Alternativ, vă puteţi atinge uşor aura cu degetele la câţiva centimetri distanţă de corp. Aceasta este o problemă de preferinţă personală, iar rezultatele finale vor fi aceleaşi. Ar trebui să vă simţiţi curăţaţi, odihniţi şi revigoraţi după ce v-aţi curăţat aura.

Culori pentru Protecţie

Culorile pe care le purtaţi vă oferă sprijin emoţional şi pot fi alese în mod deliberat în scopuri de protecţie. Materialul îmbrăcăminţii acţionează ca un filtru de culoare care îi permite unei anumite culori sau mai multor culori, să ajungă la piele unde poate fi absorbită de către organism. Materialul albastru, de exemplu, este conservator, deoarece absoarbe toate lungimile de undă, altfel decât o face culoarea în sine. Prin urmare, atunci când lumina naturală trece prin el, acesta preia vibraţiile culorii albastre, care pot fi apoi absorbite de către organism. Materialul alb permite fiecărei culori să treacă prin el, oferind un curcubeu veritabil de culoare pentru organism. Acesta este motivul pentru care albul este o culoare nutritivă şi purificatoare care curăţă întregul organism. Este o culoare potrivită pentru protecţie.
Negrul este folosit uneori în scopuri de protecţie, deoarece reflectă lumina departe de corp. Cu toate acestea, nu este o idee bună să îl purtaţi tot…

Cum să vă Curăţaţi Casa

Curăţarea este termenul utilizat pentru a descrie îndepărtarea energiilor negative din mediul de acasă şi de la muncă. în funcţie de situaţie, puteţi face acest lucru în două moduri diferite: puteţi îndepărta energia negativă sau să îmbunătăţiţi nivelul de energie pozitivă.
Aţi putea îndepărta energia negativă prin plasarea usturoiului în fiecare cameră a casei, lăsându-l acolo peste noapte. Adunaţi usturoiul dimineaţa şi ardeti-l în aer liber.
Aţi putea alege să creşteţi energia pozitivă prin aşezarea de flori cu mirosuri plăcute în fiecare cameră. Trandafirii sunt utilizaţi în mod tradiţional pentru acest lucru, dar orice floare cu miros dulce va funcţiona bine. Plasarea mentei în fiecare cameră are, de asemenea, ca efect eliminarea energiei negative, iar, în acelaşi timp, creştere cantitatea de energie pozitivă.
Sarea a fost întotdeauna folosită pentru a îndepărta negativitatea, şi este utila pentru curăţarea casei voastre. Pregătiţi o soluţie de apă şi sare de mare. Binecuvântaţi-o în tăcere, şi mulţumiţi-i pentru că va curăţat casa. Folosind degetele, stropiţi câteva picături de soluţie în fiecare colţ al camerelor pe care le curăţaţi. Finalizaţi stropirea cu o cantitate mică în centrul fiecărei camere. Dacă vă curăţaţi întreaga casă, amintiţi-vă să curăţaţi şi pivniţa, podul şi garajul. Atmosfera casei voastre ar trebui să se simtă diferit în mai puţin de 24 de ore.
Puteţi face oricare dintre aceste metode, dacă aţi simţit negativitate într-o cameră a casei.